Fac sport de la 7 ani. Am crescut făcând sport, respir prin sport, trăiesc pentru ca să fac sport.
Când am intrat în lumea sportului idolul meu era Nadia Comăneci și continuă sa fie astăzi chiar dacă eu m-am dedicat atletismului. În momentul în care Nadia și-a încheiat cariera competițională, am fost devastată. Nu puteam să îmi imaginez olimpiadele sau mondialele fără Nadia. O urmăresc în continuare și văd că sala de gimnastică a rămas locul ei de joacă preferat.

În tinerețe credeam că performanță poți face până la o anumită vârstă după care îți iei la revedere și trăiești din amintiri. Astăzi știu sigur că performanță poți face la orice vârstă atâta timp cât focul pasiunii arde în tine.

Am învățat asta de la Nadia Comăneci, de la Elena Pagu care la 94 de ani este multiplă campioană mondială –  în 2021 a participat la din nou la mondiale -, de la cel ce mi-a îndrumat pașii în atletism, antrenorul meu Virgil Preda. În cazul lui Virgil Preda este vorba despre performanță în antrenorat: peste 750 de medalii la concursuri naționale și internaționale obținute cu cele 9 generații de sportivi formați și educați în 42 de ani de carieră.

Recent am avut onoarea să particip la lansarea cărții sale „O viață între pasiuni și himere” unde la cei 70 de ani ai săi a declarat solemn că doar moartea îl va putea opri din cariera sa de antrenor.
Care este motorul care alimentează această capacitate imensă de muncă, dorința aceasta de nestăvilit de a merge mai departe indiferent de circumstanțe? Elena Pagu la 94 de ani spune că așa simte că trăiește mai intens. Virgil Preda spune că la 70 de ani începe o nouă etapă a vieții sale ca om și antrenor.