Primul meu profesor a fost sportul. Formarea mea de bază ca profesor și antrenor a adus rigoare și structură unui drum deja construit prin practică, în care relația dintre corp și minte era susținută de disciplină ca mod de viață. De-a lungul anilor, am rafinat această înțelegere lucrând constant cu procesele mentale și emoționale ale performanței, până când construcția progresului a devenit nu doar practică personală, ci și poziția din care pot învăța și susține alți oameni.

Aceleași repere m-au însoțit și atunci când contextul s-a schimbat radical. După 1989, viața m-a condus din sport în lumea afacerilor. Aici am petrecut peste douăzeci și cinci de ani. Această perioadă m-a format în moduri pe care sportul nu le-ar fi putut atinge singur: decizie, responsabilitate, adaptare continuă.

Am construit proiecte complexe, de la fabrici și dezvoltări imobiliare, participând la inițiative antreprenoriale în România, Canada și Statele Unite. Am avut roluri de leadership, inclusiv ca Vicepreședinte și membru fondator al Camerei de Comerț Polono–Române, experiențe care m-au învățat ce înseamnă să conduci fără certitudini și să rămâi coerent în contexte instabile. În paralel, am ales să rămân conectată la lumea sportului — organizând competiții de golf, turnee de fotbal, proiecte editoriale — nu ca nostalgie, ci ca formă de continuitate. Sportul a rămas firul meu de stabilitate și adevăr.