Ultimul secol și jumătate de cercetare științifică a reușit să schimbe povestea noastră, ce știam despre noi, cine suntem, de unde venim.

Cât este de importantă povestea noastră?  De vreme ce afectează modul în care ne cunoaștem trecutul, modul în  care ne cunoaștem și ne controlăm emoțiile, povestea noastră este adevărul nostru, este devenirea noastră. Această poveste începe să se scrie din momentul în care ne naștem (ori chiar mai înainte, ca în cazul lui Făt Frumos!) și determină modul în care privim viața, modul în care ne raportăm la lumea înconjurătoare și la lumea noastră interioară, ne ghidează în alegerile pe care le facem, persoanele care le primim în viața noastră și pe cele pe care le alegem să ne fie partenere de viață.

La un momenet dat, ne scriem povestea singuri prin cuvintele pe care ni le spunem, prin valorile pe care le alegem să ne fie compas în viață și prin convingerile pe care le cultivăm despre lumea înconjurătoare și despre noi înșine.

Teoria evouționistă propusă de Charles Darwin și Alfred Russel Wallace în secolul al IX-lea au preprezentat șinele științifice pe care a mers trenul omenirii multă vreme și conform acesteia, noi descindem din maimuță iar speciile pentru a supraviețui, trebuie să se adapteze, să lupte și să domine ori vor continua să decadă în lanțul trofic.

Azi știm, a fost dovedit științific, că omul a apărut pe Pământ în urmă cu douăsute de mii de ani și că de atunci nu a suferit prea multe schimbări iar ceea ce nu știm este de unde a apărut și în ce condiții. Avem certitudinea că reprezentăm singura specie capabilă de neuroplasticitate iar mai nou s-a descoprit că avem capacitatea de bioplasticitate, adică putem să ne modificăm biologia și chimia corpului. Totodată este important de subliniat că suntem singura specia capabilă de accesare la comandă a emoțiilor. În anul 1991 dr. J. Andrew Armour a făcut o descoperire majoră și anume că inima conține zeci de mii de neuroni, eliminând astfel teoria că inima este doar o pompă musculară, fiind capabilă să ia decizii, este capabilă de emoții și are propriile amintiri independente de cele înmagazinate în creier. Mai mult, inima poate în funcție de emoțiile și stările ei să comande creierului ce să facă. Dacă se simte în siguranță și în liniște, inima îi transmite creierului să comande activități de rejuvenare, vindecare ori de creștere. Dacă însă se simte în pericol îi va transmite creierului această stare iar acesta va comanda starea de alertă în una din cele trei valențe ale sale: luptă, fugi sau îngheață.